PUNCT DE LUCRU: SOS VIZIRU- BORDEI VERDE( DJ 211 ), KM 10

Porumb OLT

Samanta Certificata

* Samanta este ambalata la saci de 20 kg.

* Samanta este tratata cu:

FUNGICID: Royal Flo

INSECTICID: Palisade

* La vanzare se elibereaza Factura Fiscala, Chitanta si Certificat de Calitate.

* Pret vanzare: 10 lei/kg ( TVA inclus) pentru samanta tratata cu fungicid si insecticid.

* Pentru comenzi mai mari de 25 saci, asiguram transportul pe raza jud. Braila

Contact:

0722393731 – Hagiu Ionut

0744393701 – Sirbu Valentin

0745529722 – Brinza Cristinel

Şi nivelul plăţilor interne către beneficiari a înregistrat o uşoară creştere, de la 13.076 milioane de lei – 14,72% la sfârşitul lunii noiembrie, la 13.605 milioane de lei – 15,08%.

Numărul contractelor semnate pe Programul Operaţional Sectorial Transport a crescut de la 53 la 55, iar suma lor de la 6.857 milioane de lei la 7.646 milioane de lei.

Pe Programul Operaţional Sectorial Mediu, plăţile interne către beneficiari au crescut de la 16.005 milioane de lei la 16.027 milioane de lei, iar numărul contractelor era de 238 la 31 decembrie 2011, faţă de 233 în luna precedentă.

În ceea ce priveşte numărul de contracte semnate, Programul Operaţional Regional şi POSDRU au înregistrat cele mai mari creşteri. Pe POR au fost semnate 2.520 de contracte, în valoare de 12.702 milioane de lei, faţă de 2.340 de contracte – 12.098 milioane de lei în noiembrie.

Pe POSDRU au fost semnat 2.366 de contracte – 12.474 milioane de lei – faţă de 2.139 contracte, în valoare de 12.093 de lei în noiembrie.

Valoarea totală a contractelor semnate până la sfârşitul lunii decembrie anului trecut se ridică la 54.298 milioane de lei, faţă de 52.404 milioane de lei în noiembrie.

Guvernul de la Bucureşti şi-a propus ca în 2012 rata de absorbţie a fondurilor europene să ajungă la 20%, adică în jur de şase miliarde de euro.

Premierul Boc a spus, joi, la reuniunea Comitetului interministerial pentru absorbţia fondurilor comunitare, că România riscă să piardă bani de la UE, dacă rata de absorbţie nu se îmbunătăţeşte în 2012 şi a anunţat că Leonard Orban va anunţa până pe 16 ianuarie situaţia absorbţiei pe fiecare autoritate.

Boc a atenţionat că în prezent sunt întârzieri la nivelul organismelor intermediare pentru programe de Competitivitate, cu reclamaţii în special în sectorul IMM şi cel al energiei, de Resurse Umane, de Dezvoltare a Capacităţii Administrative, dar şi la organismele intermediare subordonate Ministerului Comunicaţiilor.

Comisia Europeană a anunţat la 15 decembrie 2011 că a decis să deblocheze 200 de milioane de euro din fondurile suspendate pentru Axa 2 a POR. Bruxelles-ul a început să evalueze, la 28 noiembrie, măsurile luate de autorităţile române pentru a fi deblocate fondurile suspendate în iunie în cadrul Programului Operaţional Regional.

În luna iunie, Comisia Europeană a întrerupt plăţile pentru Axa 2 a Programului Operaţional Regionl (POR) – Îmbunătăţirea infrastructurii regionale şi locale de transport, după ce a constatat, în urma unui raport de audit, deficienţe grave în sistemul de achiziţii publice folosite în adjudecarea contractelor de lucrări. Comisia a indicat că este vorba despre utilizarea unor criterii de selecţie discriminatorii de către autorităţile contractante în selecţia constructorilor, de folosirea nejustificată a procedurii accelerate şi de lucrări suplimentare contractate ca lucrări similare.

Comisia Europeană a propus autorităţilor române să verifice toate contractele de lucrări încheiate de beneficiarii Axei 2 (124 de contracte de lucrări adjudecate). După această etapă de verificare, care trebuia să se desfăşura în lunile iulie-august 2011, autorităţile române urmau să transmită Comisiei Europene concluziile verificărilor şi propuneri de acţiune. În urma reverificării procedurilor de achiziţie publică, puteau fi propuse corecţii financiare cuprinse între 2% şi 100% din valoarea proiectelor găsite cu deficienţe.

În iulie, guvernul a decis “temporar şi voluntar” să nu mai fie înaintate facturi către UE pentru a evita riscul pierderii banilor europeni până în momentul în care vor fi finalizate verificări suplimentare interne. “Dacă UE, după ce am înaintat factura, vine şi găseşte probleme la licitaţii în România pierdem banii. Dacă noi corectăm în ţară, înainte de a trimite factura, banii nu se pierd, rămân în România şi pot fi utilizaţi pentru alte proiecte”, declara premierul Emil Boc. Decizia a fost salutată şi de preşedintele Traian Băsescu.

Emil Boc a dispus să se facă verificări de către autorităţile de management în colaborare cu alte autorităţi ale statului pe programele operaţional-sectoriale unde există achiziţii publice, obiectivul fiind ca statul român să identifice greşelile, “nu să vină alţii să ne facă ordine în sistemul achiziţiilor publice în România şi să pierdem banii la care au dreptul ţara şi românii” – explica premierul.

Potrivit unui document al Ministerului Afacerilor Europene, datat 31 octombrie 2011, care prezenta rezultatele reverificărilor efectuate asupra achiziţiilor publice pentru cheltuielile declarate deja la Comisia Europeană, Autoritatea de Management a POR a aplicat corecţii în valoare de peste 50 de milioane de lei (50.852.629,87 lei).

România a transmis Comisiei Europene cereri de rambursare în valoare de 43 de milioane de euro, după deblocarea Axei prioritare 2, a declarat, la 20 decembrie, ministrul afacerilor europene, Leonard Orban. “Pentru restul programelor avem pregătite cereri de rambursare de aproximativ 470 de milioane de euro, ceea ce reprezintă o sumă importantă, având în vedere situaţia în care ne aflăm în ceea ce priveşte rata de absorbţie a fondurilor comunitare”, a precizat Orban.

Leonard Orban a explicat că s-au aplicat corecţii la fondurile deblocate.

Împrăştierea gunoiului se face manual, încorporarea în sol efectuându-se în aceeaşi zi prin arătură, pentru evitarea volatilizării amoniacului. Gunoiul lăsat în grămezi este supus uscării sub acţiunea vântului, în prima zi pierzându-se 15 % din NH3 iar în a doua zi 25 %. Dacă gunoiul se împrăştie pe teren fără a fi imediat încorporat în sol, în câteva zile pierderile ajung la 50 % din totalul NH3, în funcţie de condiţiile atmosferice.

În agricultura intensivă, transportul şi distribuţia gunoiului se fac cu mijloace mecanice, folosindu-se maşinile MIG-4 şi MIG-6 (destinate pentru culturi de câmp), MIG-2 (pentru livezi) şi MIG-V (pentru plantaţii de viţă de vie). În asemenea cazuri se recomandă ca gunoiul să se clădească în platforme mari la capătul tarlalelor, la baza platformei aşezându-se un strat de paie pentru absorbţia mustului din platformă, gunoiul tasându-se.

Din aceste platforme gunoiul se împrăştie cu mijloace mecanizate pe teren şi se încorporează în sol în aceeaşi zi prin arătură. Când se practică un asolament, gunoiul de grajd se aplică pentru cultura cea mai pretenţioasă în privinţa consumului de substanţe nutritive, în primul rând pentru cartof, apoi pentru sfeclă şi porumb (culturi prăşitoare).

Îngrăşămintele organice sunt indispensabile culturilor legumicole mari consumatoare de substanţe nutritive, deoarece produc recolte mari pe unitatea de suprafaţă, unele dintre ele fiind sensibile la concentraţii ridicate de săruri în soluţia solului, mai ales în primele stadii de vegetaţie.

Îngrăşămintele organice măresc capacitatea tampon a solului, puterea de reţinere prin absorbţie a cationilor şi anionilor, evitând pericolul fenomenelor de toxicitate prin folosirea unor doze mari de îngrăşăminte minerale.

Castraveţii sunt foarte sensibili la concentraţii ridicate de săruri în soluţia solului, oferind producţii mari dacă se foloseşte gunoi de grajd asociat cu îngrăşăminte minerale. Tomatele, varza şi sfecla pentru masă sunt mai tolerante la concentraţii ridicate de săruri şi dau producţii mari după aplicarea gunoiului de grajd.

Alte culturi legumicole beneficiază de efectul remanent al gunoiului. La morcov şi păstârnac se foloseşte mraniţă sau asemenea culturi beneficiază de efectul remanent al gunoiului semifermentat în anii 2 şi 3 după aplicarea acestuia.

La culturi de câmp, o anumită importanţă prezintă condiţiile climatice în legătură cu calitatea gunoiului utilizat. În regiuni de stepă şi silvostepă este mai indicat gunoi bine fermentat, iar în zonele umede, cu soluri podzolite sau cu podzoluri se recomandă gunoi semifermentat sau chiar slab fermentat.

Pe solurile argiloase, care se zvântă greu primăvara, întârziind efectuarea semănăturilor, se recomandă aplicarea din toamnă a gunoiului de grajd pentru a putea contribui la îmbunătăţirea însuşirilor fizice ale solului. Pe cele nisipoase, gunoiul se poate aplica primăvara spre a se evita spălarea substanţelor minerale în timpul iernii.

Adâncimea de încorporare a gunoiului de grajd depinde de textura solului, de condiţiile climatice, de gradul de descompunere a gunoiului. În solurile cu textură nisipoasă încorporarea se face ceva mai adânc, într-un strat cu umiditate favorabilă activităţi microorganismelor, în cele argiloase îngroparea fiind mai la suprafaţă. Pe podzoluri, gunoiul se introduce în sol prin arătură la 12-15 cm adâncime, iar pe cernoziomuri la 18-25 cm. Gunoiul bine fermentat se poate încorpora la 8-12 cm, folosind cultivatorul sau discuitorul.

Dozele de gunoi variază în funcţie de cultura la care se aplică, de fertilitatea solului, de climă. În zone umede, cu soluri podzolice, se folosesc doze mai mari decât în cele uscate şi cu soluri de tip cernoziom.

La aceleaşi doze de gunoi, cele mai mari sporuri de producţie se obţin în zona podzolurilor, deoarece acestea sunt soluri sărace în materie organică şi substanţe nutritive. În general, eficacitatea dozelor de gunoi scade din zona podzolurilor către cea a cernoziomurilor.

Mărimea dozelor depinde de particularităţile culturii la care se aplică, de calitatea gunoiului, de cantităţile disponibile, de însuşirile solului. Dozele pot fi cuprinse între 15-50 tone/hectar după cum urmează:

la cartof, sfecla de zahăr şi furajeră, cânepă se folosesc 30-40 tone/hectar pe solurile podzolice şi 25-30 tone/hectar pe solurile cernoziomice;
la castraveţi, porumb, cânepă se pot administra dozele maxime de 50 tone/hectar în zonele mai umede unde se pot obţine producţii record. În zonele cu cernoziomuri se va administra până la 35 de tone/hectar;
cu cât solul este mai sărac în elemente nutritive şi humus în forme uşor accesibile plantelor, cu atât dozele de gunoi se vor mări;
cerealele păioase beneficiază de efectul remanent al gunoiului în al doilea an după aplicare.
Pentru că gunoiul de grajd dintr-o fermă nu acoperă necesităţile de administrare pe întreaga suprafaţă, de obicei se fertilizează numai culturile cu pretenţii mai mari.

Aplicarea gunoiului de grajd măreşte efectul îngrăşămintelor minerale. De efectul remanent se ţine seama la stabilirea dozelor de îngrăşăminte chimice pentru culturile din anii următori. Se consideră că în al doilea an de la aplicare fiecare tonă de gunoi oferă plantelor 0,7 kg N, 0,6 kg P, 1,6 kg K, în al treilea an cantităţile se înjumătăţesc.

În sere şi solarii, gunoiul de grajd constituie o sursă importantă de CO2 care măreşte concentraţia aerului atmosferic şi intensifică asimilaţia clorofiliană. La introducerea în sol a 40 t/ha gg, rezultă zilnic, în perioada descompunerii active, 100-200 kg CO2 în plus comparativ cu solul nefertilizat. Această sursă de dioxid de carbon capătă semnificaţia deosebită dacă menţionăm că pentru a obţine o producţie de 50 t/ha cartof, plantele asimilează zilnic aproximativ 300 kg CO2.

Potrivit sursei citate, debitul respectiv, conform diagnozei şi prognozei INHGA-CNPB, se situează sub media multianuală a lunii ianuarie, stabilită de specialişti la 4.950 mc/s.

“Din cauza acestei situaţii, nivelurile pe fluviul Dunărea, la staţiile hidrometrice se află sub cotele de apărare. La Porţile de Fier I debitul defluent măsoară 516 mc/s, iar cel de la Porţile de Fier II – 2.960 mc/s”, a precizat Bărbuţu.

În următoarele două zile, debitul Dunării la intrarea în ţară, secţiunea Baziaş, va fi în scădere până la valoarea de 2.850 mc/s.

La Măcin, am avut o bază legumicolă foarte puternică. A existat un centru de legume şi fructe, dar am avut şi o asociaţie legumicolă bazată pe fostul sistem. Între timp tot ce-am avut s-a desfiinţat, iar noi căutăm acum să reînnodăm activitatea legumicolă din zonă. Problema vitală a oraşului nostru este lipsa angajatorilor, iar din acest punct de vedere proiectul celor doi investitori italieni este unul foarte important pentru noi, a declarat primarul oraşului Măcin, Andone Ichim.

Prin realizarea proiectului iniţiat de cei doi investitori italieni se vor înfiinţa până la 500 de locuri de muncă.

Investitori şi-au arătat disponibilitatea de a se implica în renaturarea lacului sărat din oraşul Măcin.

Potrivit Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală, 21.667 de hectare dintr-o suprafaţă totală cultivabilă de circa 294.000 de hectare din judeţ este cultivată cu sprijinul unor investitori străini.

Într-un top al celor mai importante investiţii s-ar afla două societăţi cu capital britanic, ce exploatează o suprafaţă totală de 10.699 de hectare, în localităţile Chilia Veche şi Pardina, din Delta Dunării.

De asemenea, potrivit DADR Tulcea, spaniolii cultivă viţă-de-vie în podgoria Sarica Niculiţel cu o suprafaţă de circa 1.500 de hectare, italienii investind în agricultură atât în apropiere de oraşul Tulcea, cât şi la Isaccea, Cerna, Ciucurova, Dorobanţu şi Mihail Kogălniceanu. Un francez a investit în comuna Mihai Bravu, având peste 1.000 de hectare, iar un sirian deţine în comunele Nufăru şi Valea Nucarilor o suprafaţă totală de 667 de hectare.

“Cultura este răsărită în mare parte pe cele 1.000 ha, dar este slab dezvol­tată, iar densitatea este cu 15-20% mai mică decât în mod normal. Suprafeţele au tot crescut de la un an la altul şi fermierii au dorit să mai semene în primăvară această cultură pe încă 400 ha. Dacă va ninge şi se va aşterne strat de zăpadă sau dacă va ploua la primăvară este posibil ca rapiţa ce va fi semănată să se dezvolte foarte bine”, a spus directorul adjunct al Direcţiei Agricole Braşov.

În ceea ce priveşte culturile de grâu, secară şi triticale, pe 9.065 ha din totalul de 18.300 ha, culturile au răsărit în totalitate, pe 7.600 ha au răsărit parţial, iar pe 1.065 ha încă nu au răsărit, a mai spus Mihai Gyero.

“Când am început această activitate am folosit terenul pe care îl avea familia soţiei mele şi cunoştinţele pe care le-am dobândit în mod autodidact. Mi-am asigurat strictul necesar în ceea ce priveşte echipamentele pentru a pune bazele unei pepiniere (plantaţie pe care se produc răsaduri sau puieţi de pomi)”, susţine Eugen Szepeassy.

Din 2004, antreprenorul a trecut activitatea pe o societate cu răspundere limitată, sub numele de Rosafruct. După ce a demisionat de la firma la care lucra ca inginer mecanic şi a studiat mai multe cărţi de profil, Szepessy a început să se ocupe de producerea, prelucrarea, dar şi co­mer­cializarea materialului săditor pomicol şi ornamental (trandafiri) pe un teren din apropierea cursului Mureşului. În pepiniera care în prezent se întinde pe 1,2 hectare, Szepessy cultivă anual între 10.000 şi 15.000 de pomi fructiferi (meri, gutui, pruni, peri, cireşi, vişini, caişi, piersici, migdali, nuci) şi între 4.000 şi 7.000 de trandafiri. O parte dintre trandafiri sunt vânduţi către primării.

În 2010, compania Rosafruct a finalizat cu o cifră de afaceri de 265.000 de lei (63.000 de euro) şi un profit de 3.069 (730 de euro), la un număr de cinci angajaţi, potrivit datelor de la Ministerul de Finanţe. În 2006, compania avea un profit de 18.630 lei (5.300 euro), arată aceeaşi sursă.

Fostul inginer mecanic cultivă şi soiuri de pomi de mărime medie sau chiar pitici, precum mărul columnar sau nectarinul miniatur, altoiurile pentru acest tip de pomi fiind aduse din străinătate. Un măr, păr sau cireş se vinde cu 10 lei la magazinul din judeţul Alba şi cu 25 de lei de pe internet (costurile de transport fiind incluse). Preţurile sunt mai mari însă pentru soiurile mai speciale, ajungând chiar şi la 100 de lei pentru un măr duo 5 ani sau un nuc de Milota.

Un trandafir (de parc) se vinde cu 6 lei la magazin şi cu 15 lei online (include taxele de transport), în timp ce un trandafir cu trunchi înalt se vinde cu 25 de lei şi respectiv 45 de lei online, potrivit datelor de pe site-ul companiei.

“Aproape 5% din pomii fructiferi se vând online, restul în magazin şi angro celor care au plantaţii comerciale, care îşi doresc pomi pentru gospodării sau care redistribuie pomii fructiferi”, a spus el.

Eugen Szepeassy şi-a împărţit terenul în trei sectoare, într-unul produce portaltoi (plantă pe care se grefează altoiul), în altul cultivă plantaţiile-mamă şi în alt sector cultivă pomii altoiţi.

Ca urmare a acestor drastice verificări nu se vor permite bugete spectaculoase către fermieri, nici pentru plăţi complementare şi nici pentru ample lucrări de investiţii în mediul rural. Cu toate acestea, viitorul României este dependent de viitorul agriculturii româneşti. O simplă analiză a competitivităţii agricole ne arată uriaşul potenţial de care dispunem. Deşi 2011 a fost un an agricol foarte bun, productivitatea medie este la mai puţin de jumătate din cea pe care o găsim azi în majoritatea statelor vesteuropene. Deci avem cum să creştem! Ce este de făcut pentru a transforma acest vis în realitate?
O mare parte dintre fermieri ar spune că trebuie mai mulţi bani din partea statului, dar tot nu este suficient. Subvenţiile de astăzi sunt de 5 ori mai mari decât cele de acum 10 ani în timp ce producţiile aproape au stagnat la nivel naţional!

Peste un milion de fermieri români au primit 130 de euro/ha pentru 2011, faţă de un 100 de lei/ha (27 de euro/ha) cât primeau în anul 2003, când începea acest mod de subvenţionare. Banii vor fi tot mai scumpi în viitor şi trebuiesc cheltuiţi cumpătat, cu mai multă atenţie, atât de guverne, cât şi de fermieri.

98% dintre fermierii ce primesc subvenţii, activează azi în economie ca persoane juridice. Contribuţia acestora către stat este strict aceea a impozitelor pe terenul agricol. Aceştia îşi cumpără input-urile agricole (seminţe, ierbicide, îngrăşăminte, carburanţi, etc.) cu un TVA de 24% care nu îl mai recuperează în nici un fel deoarece marfa lor se vinde fără TVA. Aceasta pare mai ieftină, iar fermierul persoană fizică, se bucură alături de consumator de acest preţ aparent scăzut.

Dar în realitate, nerecuperarea TVA-ului îl duce la un cost mult mai mare. Adesea, fermierul preferă să cumpere inputurile de pe o piaţă gri-neagră în care acestea nu mai sunt facturate, nu mai poartă acel 24% TVA, dar nici vreo garanţie că este de calitate.

Seminţe sau îngrăşăminte de proastă calitate înseamnă producţii diminuate. În acest fel singurul perdant este statul care alocă subvenţia la hectar fără a cere înapoi nimic, uneori nici măcar un teren lucrat.

Un simplu calcul ne arată azi că din cele 4 miliarde de litri de lapte ce se produc în România şi nu se vând către consumator cu TVA statul pierde în jur de 200 milioane de euro. Dacă această cantitate ar fi purtătoare de TVA, iar fermierii şi-ar recupera TVA-ul din costurile pe care le au, fiecare propietar de vacă de lapte ar recupera anual în jur de 300 lei pentru fiecare vacă deţinută.

Adică exact diferenţa pe care fermierii au solicitat-o statului ca plată naţională complementară prin proteste în noiembrie 2011. Iar statul nu a mai avut bani să o achite pentru a menţine deficitul bugetar convenit cu Europa.

“Judeţul Cluj are plăţi restante de aproximativ 1 milion de lei, din 2009 şi până în prezent, faţă de cultivatorii de sfeclă de zahăr, pentru producţia marfă predată la fabrica de procesare de la Luduş. Cantitatea de sfeclă predată a fost susţinută de la buget, până în 2009, cu 30 de lei tona. După aderarea României la Uniunea Europeană, tip de trei ani, între 2007 şi 2009, plăţile au fost achitate, dar ca urmare a sistării ajutoarelor de stat, la 31 decembrie 2009, producătorii de sfeclă nu au mai beneficiat de sprijinul acordat din fonduri bugetare”, a declarat, vineri, şeful DADR, Grigore Onaciu.

El a precizat că în 2009 dosarele pentru ajutorul de stat la culturile de sfeclă s-au depus la DADR şi nu la Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA). “Avem aceste dosare în arhivă, iar conform Hotărârii de Guvern 1296, din 27 decembrie 2011, care aprobă activitatea aferentă anului 2009, pentru care se acorda sprijin financiar producătorilor agricoli din sectorul vegetal, DADR va relua plăţile pe baza borderourilor cu persoanele eligibile, ce au depus dosare pentru susţinerea producţiei marfă de sfeclă de zahăr. Vom primi banii în contul DADR şi îi vom vira beneficiarilor, după ce se vor actualiza conturile lor pentru depunerile la bănci”, a spus Grigore Onaciu.

Sfecla de zahăr se cultivă pe bază de contract încheiat între producătorii agricoli şi fabricile de zahăr. Acestea asigură sămânţa pentru culturi şi acordă sprijin, în regim de prefinanţare, pentru pregătirea terenului şi combaterea bolilor şi dăunătorilor, urmărind, totodată, tehnologia de cultură. Cultivatorii de sfeclă primesc, după livrare, un buletin de calitate din partea fabricii. Fabrica de zahăr din Luduş a început, în luna octombrie 2011, campania de prelucrare a sfeclei, societatea anunţând că vor intra în lucru aproximativ 70.000- 80.000 de tone de sfeclă de zahăr, cantitate ce reprezintă doar 25% din capacitatea totală a fabricii. Câteva dintre marile magazine alimentare din Cluj-Napoca au expus, în aceste zile, la vânzare, pentru prima dată în ultimii ani, zahăr produs la fabrica din Luduş.

Resursele financiare necesare aplicării schemei de plăţi tranzitorii pentru tomatele destinate procesării sunt de 869.000 euro şi se asigură din bugetul MADR pe anul 2012, ca sprijin financiar aferent Fondului European de Garantare Agricolă.

Potrivit datelor Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, pentru anul 2011 au fost înregistraţi un număr de 202 beneficiari pentru o suprafaţă eligibilă la plată de 1.174 hectare.